Toate definitiile

INSERÁ, inserez, vb. I. Tranz. 1. A introduce, a adăuga, a include un adaos într-un text, într-un șir de numere, într-un tabel etc.; a introduce o informație într-un ziar. 2. A fixa, a așeza o piesă într-un locaș din interiorul altei piese sau între alte două piese. 3. (Tehn.) A introduce un material în masa altui material. – Din fr. insérer, lat. inserare.

INSERÁ vb. (livr.) a implanta. (A ~ un adaos într-un text.)

INSERÁ vb. I. tr. 1. A introduce, a adăuga ceva într-un text, într-un șir de numere etc.; a introduce un anunț într-un ziar. ♦ A introduce un material în masa altui material. 2. A așeza, a dispune. [< fr. insérer, lat. inserare].

INSERÁ vb. tr. 1. a introduce, a include ca adaos într-un text, într-un șir de numere, ca informație într-un ziar sau ca material în masa altui material. 2. (tehn.) a fixa o piesă într-un locaș din interiorul altei piese. (< fr. insérer, lat. inserare)

*insér și -éz, a -á v. tr. (fr. insérer, d. lat. in-sero, -sérere, sertum, bag: el inseră. V. inserțiune, deșert, serie). Introduc, fac să se admită: a insera o clauză într´un tractat, un articul [!] într´un ziar. V. refl. Mă înfig: frunzele se inserează pe cotor.

inserá (a ~) (a introduce) vb., ind. prez. 3 insereáză

ÎNSERÁ, înserez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. (La pers. 3) A se face seară, a amurgi. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) înserat (sau înserate) = în amurg. 2. Intranz. A rămâne undeva până seara, a-l surprinde pe cineva seara undeva. – În + seară.

ÎNSERÁ vb. a amurgi, a se întuneca, a scăpăta, (pop.) a (se) înmurgi, (înv. şi reg.) a murgi. (S-a ~ peste câmpii.)

înseréz v. intr. (d. seară). Mă apucă seara: în drumu nostru, am înserat pe la Vasluĭ. – Se înserează (impers.), se face seară, se întunecă. Pe înserate, cînd se înserează, cînd se înoptează. V. înoptez, mînec.

înserá (a ~) (a amurgi) vb., ind. prez. 3 însereáză