Toate definitiile

INSOLÉNȚĂ, insolențe, s. f. Obrăznicie, impertinență, nerușinare; atitudine, faptă sau vorbă obraznică, necuviincioasă. – Din fr. insolence, lat. insolentia.

INSOLÉNŢĂ s. v. obrăznicie.

INSOLÉNȚĂ s.f. Obrăznicie, impertinență; nerușinare. [Cf. fr. insolence, it. insolenza].

INSOLÉNȚĂ s. f. obrăznicie, impertinență; nerușinare. (< fr. insolence, lat. insolentia)

*insolénță f., pl. e (lat. in-solentia). Obrăznicie, impertinență, aroganță. Vorbă saŭ purtare obraznică.

insolénță s. f., g.-d. art. insolénței; pl. insolénțe