![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileINSOLÚBIL, -Ă, insolubili, -e, adj. 1. (Despre substanțe) Care nu este solubil, care nu se poate dizolva (într-un anumit dizolvant). 2. Fig. Care nu are nici o soluție; de nerezolvat. – Din fr. insoluble, lat. insolubilis. INSOLÚBIL adj. (CHIM.) nedizolvabil, nesolubil. INSOLÚBIL adj. v. irezolvabil, nerezolvabil. Insolubil ≠ rezolvabil, solubil INSOLÚBIL, -Ă adj. 1. Care nu poate fi dizolvat, care nu este solubil. 2. (Fig.) De nerezolvat; nerezolvabil. [Cf. fr. insoluble]. INSOLÚBIL, -Ă adj. 1. care nu este solubil. 2. (fig.) de nerezolvat. (< fr. insoluble, lat. insolubilis) *indisolúbil, -ă adv. (lat. indissolúbilis). Care nu e disolubil: metal indisolubil (maĭ des: insolubil). Fig. Care nu se poate desface orĭ rupe, etern, perpetuŭ: amiciție indisolubilă. Adv. În mod indisolubil. *insolúbil, -ă adj. (lat. in-solubilis. V. solubil). Care nu se poate disolva [!]: rășina e insolubilă în apă. Fig. Care nu se poate rezolva: problemă insolubilă. Adv. În mod insolubil. insolúbil adj. m., pl. insolúbili; f. insolúbilă, pl. insolúbile |