Toate definitiile

INSTIGÁ, instíg, vb. I. Tranz. A întărâta, a incita, a provoca; a monta (la acțiuni dușmănoase). – Din fr. instiguer, lat. instigare.

INSTIGÁ vb. a agita, a aţâţa, a incita, a întărâta, a provoca, a stârni, a tulbura, (pop.) a sumuţa, (înv. şi reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuţi, a monta. (El ~ masele.)

INSTIGÁ vb. I. tr. A ațâța, a împinge la fapte dușmănoase, la dezordine; a incita. [P.i. instíg. / < fr. instiguer, cf. lat. instigare].

INSTIGÁ vb. tr. a ațâța, a îndemna la acțiuni dușmănoase, la violență; a incita. (< fr. instiguer, lat. instigare)

*instíg, a -á v. tr. (lat. instigo, -áre. V. instinct, stimul). Îndemn la revoltă.

instigá (a ~) vb., ind. prez. 3 instígă