Toate definitiile

INSTIGATÓR, -OÁRE, instigatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care instigă; ațâțător, provocator, incitator. – Din fr. instigateur, lat. instigator, -oris.

INSTIGATÓR s., adj. agitator, aţâţător, provocator, tulburător, (livr.) incitator, sediţios, (înv. şi pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, răscolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.)

INSTIGATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. Cel care instigă; ațâțător. [Cf. fr. instigateur].

INSTIGATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care instigă; provocator. (< fr. instigateur, lat. instigator)

*instigatór, -oáre d. (lat. instigator). Care instigă.

instigatór adj. m., s. m., pl. instigatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. instigatoáre