![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileINSTITÚŢIE s. unitate, (astăzi rar) aşezământ, (înv.) stabiliment, tocmeală. (~ publică.) INSTITÚȚIE, instituții, s. f. 1. Organ sau organizație (de stat) care desfășoară activități cu caracter social, cultural, administrativ etc. 2. Formă de organizare a raporturilor sociale, potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate; institut (3). Instituția căsătoriei. 3. Organizație care desfășoară o activitate de interes internațional. [Var.: instituțiúne s. f.] – Din fr. institution, lat. institutio, -onis. INSTITÚȚIE s.f. 1. Formă de organizare a unor raporturi sociale – politice, juridice etc. – parte a suprastructurii. 2. Organ, unitate cu caracter politic, economic, administrativ etc. care cuprinde o anumită activitate, care îmbrățișează un anumit domeniu etc. ♦ Așezământ. [Gen. -iei, var. instituțiune s.f. / cf. fr. institution, lat. institutio]. INSTITÚȚIE s. f. 1. formă de organizare a unor raporturi sociale, parte a suprastructurii. 2. organ, unitate cu caracter politic, economic, administrativ etc. care desfășoară o anumită activitate. ◊ așezământ. (< fr. institution, lat. institutio) *instituțiúne f. (lat. institútio, -ónis). Instituire. Lucru instituit, așezămînt, fundațiune, stabiliment (școală, bibliotecă, azil ș. a.). – Și -úție. institúție (-ți-e) s. f., art. institúția (-ți-a), g.-d. art. institúției; pl. institúții, art. institúțiile (-ți-i-) |