Toate definitiile

INTERZÍS, -Ă, interziși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este oprit, care nu este permis. 2. S. m. și f. Persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale; persoană pusă sub interdicție. – V. interzice.

INTERZÍS adj. 1. oprit. (Intrarea ~.) 2. v. nepermis. 3. v. prohibit. 4. oprit, (înv.) poprit. (Alimente ~.) 5. v. suprimat.

Interzis ≠ îngăduit, permis

INTERZÍS, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) pus sub interdicție. [< interzice].

INTERZÍS, -Ă adj. uimit, uluit. (după fr. interdit)

*interzíc, zís, a -zíce v. tr. (lat. inter-dico, -dícere. V. zic). Opresc, nu permit: a interzice să intre cineva (cuĭva să intre), intrarea cuĭva (cuĭva intrarea). Suspend din funcțiune: a interzice un funcționar. Jur. Opresc să-șĭ maĭ administreze averea, pun supt [!] interdicțiune un nebun saŭ un risipitor. Barb. Turbur [!], încurc: răspunsu meŭ l-a interzis (fr. interdire).

*interzís, -ă adj. Care e pedepsit cu interdicțiunea (vorbind de un funcționar) saŭ e pus supt [!] interdicțiune (vorbind de un nebun saŭ risipitor). Barb. (după fr.). Turburat [!], încurcat.

interzís adj. m., s. m., pl. interzíși; adj. f., s. f. interzísă, pl. interzíse