Toate definitiile

INTOLERÁNȚĂ, intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. – Din fr. intolérance.

INTOLERÁNŢĂ s. neîngăduinţă.

Intoleranţă ≠ îngăduinţă, toleranţă

INTOLERÁNȚĂ s.f. 1. Lipsă de toleranță; neîngăduire. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. [Cf. fr. intolérance, it. intolleranza].

INTOLERÁNȚĂ s. f. 1. lipsă de toleranță. 2. incapacitate organică de a suporta un medicament, un aliment, un grefon etc. (< fr. intolérance)

*intoleránță f., pl. e (lat. intolerantia). Lipsă de toleranță.

intoleránță s. f., g.-d. art. intoleránței; pl. intoleránțe