Toate definitiile

INTRANSIGÉNT, -Ă, intransigenți, -te, adj. Care nu se abate de la o anumită linie adoptată, care nu acceptă concilieri sau compromisuri; incoruptibil. V. neînduplecat. – Din fr. intransigeant.

INTRANSIGÉNT adj. 1. v. hotărât. 2. v. necruţător. 3. v. neîngăduitor.

Intransigent ≠ tolerant

INTRANSIGÉNT, -Ă adj. Neînduplecat, necruțător, incoruptibil. [Cf. fr. intransigeant, it. intransigente].

INTRANSIGÉNT, -Ă adj. care nu admite să facă concesii, compromisuri; neînduplecat; incoruptibil. (< fr. intransigeant, it. intransigente)

*intransigént, -ă adj. (d. transigent). Care nu transige: partid politic intransigent.

intransigént adj. m., pl. intransigénți; f. intransigéntă, pl. intransigénte