Toate definitiile

INTRANSIGÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi intransigent; atitudine intransigentă. – Din fr. intransigeance, it. intransigenza.

INTRANSIGÉNŢĂ s. 1. v. hotărâre. 2. v. severitate.

INTRANSIGÉNȚĂ s.f. Atitudine necruțătoare, lipsită de compromisuri; neînduplecare. [Cf. fr. intransigeance, it. intransigenza].

INTRANSIGÉNȚĂ s. f. atitudine necruțătoare, refuz al compromisurilor. (< fr. intransigeance, it. intransigenza)

*intransigénță f., pl. e (d. transigență). Caracteru de a fi intransigent.

intransigénță s. f., g.-d. art. intransigénței