Toate definitiile

INTRINSÉC, -Ă, intrinseci, -ce, adj. Care constituie partea lăuntrică, proprie și esențială a unui lucru; care există prin sine însuși (independent de relațiile sale cu alt lucru). – Din fr. intrinsèque, lat. intrinsecus.

INTRINSÉC adj. v. imanent.

Intrinsec ≠ extrinsec

INTRINSÉC, -Ă adj. 1. Care constituie partea lăuntrică, esențială, a unui lucru. ◊ Valoare intrinsecă = valoare pe care o are un lucru în chip absolut, prin el însuși. 2. (Fiz.; despre semiconductoare) A cărui conducție electrică nu este condiționată de existența impurităților. [< fr. intrinsèque, cf. lat. intrinsecus].

INTRINSÉC, -Ă adj. 1. care constituie partea lăuntrică, esența unui lucru; imanent. ♦ valoare ~ă = valoarea pe care o are un lucru în chip absolut, prin el însuși. 2. (anat.; despre mușchi) în interiorul unui organ. 3. (despre semiconductoare) care nu conține impurități. (< fr. intrinsèque, lat. intrinsecus)

*intrinséc, -ă adj., pl. ĭ, e (fr. intrinsèque, d. mlat. intrinsecus, adj. format d. adv. intrinsecus, în ăuntru [!], pin ăuntru [!]. V. extrinsec). Care e într´un lucru, ĭ-e (îĭ este) propriŭ, esențial: merit intrinsec al unuĭ om. Valoarea intrinsecă, reală, independentă de orĭ-ce convențiune orĭ circumstanță: valoarea intrinsecă a feruluĭ [!] e foarte mare. (La obĭectele de metal prețios, valoarea intrinsecă e valoarea greutățiĭ metaluluĭ independent de lucrătură). Adv. În mod intrinsec.

intrinséc adj. m., pl. intrinséci; f. intrinsécă, pl. intrinséce