Toate definitiile

INTRODÚCȚIE, introducții, s. f. (Înv.) Introducere; început. – Din fr. introduction, lat. introductio.

INTRODÚCŢIE s. v. cuvânt introductiv, cu-vânt înainte, introducere, prefaţă.

*introducțiúne f. (lat. intro-dúctio, -ónis. V. de-ducțiune). Acțiunea de saŭ de a se introduce. Ceĭa ce servește ca preparațiune unuĭ studiŭ, uneĭ opere științifice orĭ artistice pentru a-l introduce (a-l deprinde) pe cetitor [!] saŭ pe ascultător, cuvinte preliminare, preludiŭ: geografia e o introducțiune a istoriiĭ. Scrisoare de introducțiune, aceĭa care-țĭ ușurează accesu pe lîngă o persoană căreĭa e adresată. Jur. Introducțiune de instanță, formalitățĭ necesare aduceriĭ uneĭ afacerĭ înaintea uneĭ jurisdicțiunĭ. – Și -dúcție, dar ob. -dúcere.

introdúcție (înv.) (-ți-e) s. f., art. introdúcția (-ți-a), g.-d. art. introdúcției; pl. introdúcții, art. introdúcțiile (-ți-i-)