Toate definitiile

INVECTÍVĂ, invective, s. f. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva; injurie. ♦ Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive. – Din fr. invective, lat. invectivae.

INVECTÍVĂ s. v. înjurătură, jignire.

INVECTÍVĂ s.f. Jignire, ofensă, injurie. [< fr. invective].

INVECTÍVĂ s. f. 1. vorbă de ocară; injurie, insultă. 2. expresie violentă în unele scrieri literare, cu funcție stilistică sau în scop polemic ori satiric. (< fr. invective, lat. invectivae)

*invectívă f., pl. e (lat. invectiva [adică oratio, cuvîntare], d. in-vehor, mă pornesc contra. V. vehicul, vexez). Discurs violent pornit contra cuĭva: o violentă invectivă contra vițiuluĭ [!].

invectívă s. f., g.-d. art. invectívei; pl. invectíve

INVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.

INVECTIVÁ vb. v. insulta, înjura, jigni, ocărî, ofensa, ultragia.

INVECTIVÁ vb. I. tr. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. [< fr. invectiver].

INVECTIVÁ vb. tr. a spune invective la adresa cuiva. (< fr. invectiver)

*invectivéz v. intr. (d. invectivă; fr. -iver). Arunc invective: a invectiva contra vițiuluĭ [!]. V. tr. Ocărăsc în public: a invectiva pe cineva.

invectivá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 invectiveáză

Definitii invectivă
Sinonime invectivă
Antonime invectivă