Toate definitiile
INVETERÁT adj. v. incorigibil, înrăit.
INVETERÁT, -Ă adj. Învechit (spec.) în rele, vicios, pervertit; (despre vicii, defecte etc.) înrădăcinat, încarnat. [Var. înveterat, -ă adj. / cf. fr. invétéré, lat. inveteratus].
INVETERÁT, -Ă, inveterați, -te, adj. (Despre oameni) Învechit în rele, în vicii; (despre defecte, vicii etc.) învechit, înrădăcinat. [Var.: înveterát, -ă adj.] – Din fr. invétéré. Cf. lat. inveteratus, it. inveterato.
INVETERÁT, -Ă adj. învechit în rele, vicios, pervertit. ◊ (despre vicii, defecte etc.) înrădăcinat, încarnat. (< fr. invétéré, lat. inveteratus, it. inveterato)
inveterát (vechi, împătimit) (livr.) adj. m., pl. inveteráți; f. inveterátă, pl. inveteráte
INVETERÁT, -Ă, inveterați, -te, adj. (Despre oameni) Învechit în rele, în vicii; (despre defecte, vicii etc.) învechit, înrădăcinat. [Var.: înveterát, -ă adj.] – Din fr. invétéré. Cf. lat. inveteratus, it. inveterato.
INVETERÁT adj. v. incorigibil, înrăit.
INVETERÁT, -Ă adj. Învechit (spec.) în rele, vicios, pervertit; (despre vicii, defecte etc.) înrădăcinat, încarnat. [Var. înveterat, -ă adj. / cf. fr. invétéré, lat. inveteratus].
ÎNVETERÁT, -Ă adj. v. inveterat.
ÎNVETERÁT, -Ă adj. v. inveterat.