Toate definitiile

INVINCÍBIL, -Ă, invincibili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi învins; de nebiruit, imbatabil, neînfrânt. – Din fr. invincible, lat. invincibilis.

INVINCÍBIL adj. v. imbatabil.

INVINCÍBIL, -Ă adj. De neînvins, de nebiruit. [Cf. lat. invincibilis, fr. invincibile].

INVINCÍBIL, -Ă adj. de neînvins; imbatabil. (< fr. invincible, lat. invincibilis)

*invincíbil, -ă adj. (lat. in-vincibilis). Care nu poate fi învins: armată invincibilă. Fig. Care nu poate fi distrus: argument invincibil. Adv. În mod invincibil.

invincíbil adj. m., pl. invincíbili; f. invincíbilă, pl. invincíbile