Toate definitiile

INVOLUNTÁR, -Ă, involuntari, -e, adj. (Adesea adverbial) Care este făcut fără voie, neintenționat. – Din fr. involontaire, lat. involuntarius.

INVOLUNTÁR adj. neintenţionat. (Un gest ~.)

Involuntar ≠ intenţionat, voluntar, voit

INVOLUNTÁR, -Ă adj. Fără voință, fără voie, neintenționat. [Cf. fr. involontaire].

INVOLUNTÁR, -Ă adj. (și adv.) fără voie, neintenționat. (< fr. involontaire, lat. involuntarius)

*involuntár, -ă adj. (lat. in-voluntarius). Făcut fără voĭe, fără să vreĭ. Adv. M´am fript involuntar.

involuntár adj. m., pl. involuntári; f. involuntáră, pl. involuntáre