Toate definitiile

IOBĂGÍ, iobăgesc, vb. IV. Intranz. A face muncă de iobag, a trăi în stare de iobag. – Din iobag.

IOBĂGÍ vb. (IST.) a şerbi.

iobăgí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iobăgésc, imperf. 3 sg. iobăgeá; conj. prez. 3 să iobăgeáscă

ĭobág și ĭobágĭ m. (ung. jobbágy, serv. Forma iobag e posterioară). Român. serv (șerb) în Austro-Ungaria, cum aŭ existat pînă la 1784. V. rumân și vecin. – La Milescu obagĭ, la Bălc. hobagĭ.