Toate definitiile

iorgán (-ne), s. n. – Plapumă, cuvertură. – Megl. iurgan(e). Tc. yorgan (Șeineanu, II, 227), cf. bg., sb. jorgan. – Der. iorgangiu, s. m. (înv., plăpumar); iorgangerie, s. f. (înv., plăpumărie).

IORGÁN s. v. plapumă.

ĭorgán n., pl. e (turc. ĭorghan). Ban. (Șez. 32, 110). Mold. sud. Plapomă, ogheal. V. dușăg.