Toate definitiile

IRITÁRE, iritări, s. f. Acțiunea de a (se) irita și rezultatul ei; enervare, iritație. – V. irita.

IRITÁRE s. 1. v. inflamare. 2. v. enervare. 3. v. ner-vozitate.

IRITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) irita și rezultatul ei; enervare; iritație. [< irita].

*iritațiúne f. (lat. irritátio, -ónis). Acțiunea de a irita. Starea uneĭ persoane iritate, unuĭ organ iritat. – Și -áție și -áre.

iritáre s. f., g.-d. art. iritắrii; pl. iritắri