Toate definitiile

IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.

IRONIZÁ vb. a persifla, a zeflemisi, (fig.) a împunge, a înţepa, a şfichiui, a urzica. (A ~ pe cineva)

IRONIZÁ vb. I. tr. A face ironii la adresa cuiva; a zeflemisi. [< fr. ironiser, it. ironizzare].

IRONIZÁ vb. tr. a formula ironii la adresa cuiva; a persifla. (după fr. ironiser)

ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză