Toate definitiile

ISCOÁDĂ, iscoade, s. f. Persoană însărcinată să facă, în taină, cercetări sau să obțină informații în interesul cuiva; militar trimis în recunoaștere; spion. – Din iscodi (derivat regresiv).

ISCOÁDĂ s. (IST.) spion, (prin Transilv.) verbun-caş, (înv.) cearşit, limbă, privitor.

ISCOÁDĂ s. v. analiză, cercetare, examinare, observare, observaţie, scrutare, studiere, studiu.

*iscoádă (oa dift.) f., pl. e (vsl. *izhoda = šŭhoda, spion; sîrb. u-hoda, spion). Care iscodește, spion. A te duce de iscoadă, a te duce să iscodeștĭ.

iscoádă s. f., g.-d. art. iscoádei; pl. iscoáde