Toate definitiile

ISCĂLITÚRĂ, iscălituri, s. f. Numele unei persoane scris de ea însăși pe un act oficial, pe o scrisoare, pe o chitanță etc. (pentru a le certifica); semnătură; p. ext. felul cum iscălește cineva. – Iscăli + suf. -tură.

ISCĂLITÚRĂ s. semnătură, (livr.) apostilă, (înv. şi reg.) subscriere, (înv.) subscripţie, subsemnă-tură, (rusism înv.) podpiscă. (~ de pe un document.)

iscălitúră f., pl. ĭ. Semnătură, numele cuĭva scris pe ceva: scrie scrisoarea și pune-țĭ iscălitura!

iscălitúră s. f., g.-d. art. iscălitúrii; pl. iscălitúri