Toate definitiile

ISOMÉR, -Ă adj., s.m. v. izomer.

*isomér, -ă adj. (vgr. isomerés, d. isos, egal, și méros, parte). Chim. Compus din atomĭ asemenea și în acelașĭ număr. Corpurĭ isomere, acelea care, deși-s compuse din aceleașĭ elemente, aŭ totușĭ proprietățĭ diferite, de sigur [!] fiind-că aceste elemente îs așezate diferit. – Și izo- (după fr.).