Toate definitiile

ISPRĂVNICÉL, isprăvnicei, s. m. Subaltern al vătafului care supraveghea munca argaților unei moșii. – Ispravnic + suf. -el.

ISPRĂVNICÉL s. (IST.) vătăşel, (reg.) fecior boieresc.

ISPRĂVNICÉL s. v. subprefect.

isprăvnicél m., pl. eĭ (d. ispravnic). Vătăjel, logofăt, martalog, mic funcționar care supraveghează lucrătoriĭ la moșie. – În vest isprămnicel.

isprăvnicél s. m., pl. isprăvnicéi, art. isprăvnicéii