Toate definitiile

ISTERICÁLE s. f. pl. (Fam.) Acces, criză de isterie. – Din ngr. isteriká.

ISTERICÁLE s. pl. (MED.) (fam.) nevricale (pl.), (grecism înv.) zumaricale (pl.).

*istéric, -ă adj. (vgr. ῾ysterikós, d. ῾ystéra, mitră [lat. úterus]). Med. Care e cuprins de isterie: o femeĭe isterică, un om isteric. Relativ la isterie: sufocațiune isterică. Subst. Un isteric, o isterică, un om, o femeĭe cuprinsă de isterie. – istericale f. pl. (ngr. ῾ysteriká, n. pl. Cp. cu zaharicale). Fam. Isterie: aŭ apucat-o istericalele.

istericále (fam.) s. f. pl., art. istericálele