Toate definitiile

isteríe (isteríi), s. f. – Boală nervoasă manifestată prin accese de rîs sau de plîns, convulsii etc. – Var. histerie. Fr. hystérie. – Der. isteric, adj., din fr. hystérique; istericos, adj. (isteric), din ngr. ὐστεριϰός, sec. XIX, înv.; istericó, s. n. (isterie), din ngr. ὐστεριϰόν (Gáldi 203); istericale, s. f. pl. (isterie), din ngr. ὐστεριϰά.

ISTERÍE, isterii, s. f. Boală nervoasă caracterizată prin apariția unor simptome neurologice foarte variate, nejustificate de existența unor leziuni și declanșate prin șocuri emotive (accese de râs sau de plâns, convulsii, sufocări etc.), sugestie sau autosugestie etc. – Din fr. hystérie, it. isteria.

ISTERÍE s. (MED.) (înv.) isterism.

ISTERÍE s.f. Boală nervoasă manifestată prin tulburări ale sensibilității, prin convulsii etc., nejustificate de existența unor leziuni. [Gen. -iei, var. histerie s.f. / cf. fr. hystérie < gr. hystera – uter].

ISTERÍE s. f. formă de nevroză manifestată prin excitabilitate mărită, accese convulsive, agresivitate etc. (< fr. hystérie, it. isteria)

*isteríe f. (d. isteric; fr. hystérie). Med. Afecțiune nervoasă caracterizată pin [!] sufocațiunĭ, convulsiunĭ ș. a. și considerată pe nedrept ca particulară numaĭ femeiĭ.

isteríe s. f., art. istería, g.-d. art. isteríei; pl. isteríi, art. isteríile