Toate definitiile

ISTEȚÍME, istețimi, s. f. Agerime (de minte), iscusință, pricepere, vioiciune, ingeniozitate, isteție, isteciune, perspicacitate. – Isteț + suf. -ime.

ISTEŢÍME s. 1. v. îndemânare. 2. v. inteligenţă.

istețíme f. (d. isteț). Deșteptăcĭune, pricepere. – Vechĭ și isteție și istecĭúne.

istețíme s. f., g.-d. art. istețímii; pl. istețími