Toate definitiile

ISTRĂVÍ vb. v. irosi, pierde, risipi.

istrăví (-vésc, -ít), vb. – A cheltui fără rost, a risipi, a irosi, a toca banii. Sl. sŭtraviti (Cihac, II, 151; Tiktin; DAR). Probabil a influențat asupra semantismului lui isprăvi, care are dublul sens „a termina” și „a cheltui fără rost”, ca istovi. Sec. XVII, astăzi rar, în Mold. și Bucov. – Der. istravă, s. f. (risipă); istrăvitor, adj. (cheltuitor).

istrăvésc v. tr. (vsl. sŭtraviti, id., după iscodesc, iscrășesc). Vechĭ. Azĭ nord. Cheltuĭesc, risipesc (niște banĭ). V. isprăvesc.