Toate definitiile

IZBÂNDITÓR, -OÁRE, izbânditori, -oare, adj. (Rar) Care izbândește; biruitor, învingător. – Izbândi + suf. -tor.

IZBÂNDITÓR adj., s. v. victorios.

izbînditór, -oáre adj. Care a izbîndit.

izbânditór (rar) adj. m., pl. izbânditóri; f. sg. și pl. izbânditoáre