Toate definitiile

IZBẤNDĂ, izbânzi, s. f. Victorie, biruință (în luptă). ♦ Reușită, succes (într-o acțiune). – Din izbândi (derivat regresiv).

IZBÂNDĂ s. 1. v. biruinţă. 2. v. victorie. 3. v. succes.

Izbândă ≠ înfrângere, neizbândă

izbî́ndă f., pl. zĭ și (vechĭ) de (d. izbîndesc. V. do-bîndă). Victorie. Vechĭ. Răzbunare. Succes.

izbấndă s. f., g.-d. art. izbấnzii; pl. izbấnzi