Toate definitiile

iznoávă (iznoáve), s. f. – 1. Noutate. – 2. (Mold.) Glumă, banc. Sl. izŭ nova „din nou”. Cuvînt rar, se folosește mai ales în expresia iznoavă (var. de la iznov) „altă dată” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Tiktin; DAR). Probabil de aici snoavă, s. f. (glumă, banc), var. znoavă, și poate și snoabă (var. znoabă), s. f. (Banat, poznă).

IZNOÁVĂ, iznoave, s. f. (Pop.) 1. Lucru nou, noutate; născocire. ◊ Loc. adv. De iznoavă = din nou, de la capăt, încă o dată. 2. Poznă, glumă, ghidușie; minciună, scornitură. – Din sl. izŭ nova „din nou”.

IZNOÁVĂ s. v. glumă, snoavă.

iznoávă (oa dift.) f., pl. e (vsl. izŭ nova, din noŭ; bg. iznovo, sîrb. iznova și snova, rus. íznovo. V. znoavă, novac, noiță). Rar azĭ. Înoire, schimbare. Znoavă (noutate), poznă povestită. De iznoavă, din noŭ.

iznoávă (pop.) s. f., g.-d. art. iznoávei; pl. iznoáve