Toate definitiile

izvód (izvoáde), s. n. – 1. Izvor, origine. – 2. Izvor, original. – 3. Text, versiune. – 4. Schiță, plan. – 5. Inventar, listă, însemnare. Sl. (bg., rus.) izvodŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 154; DAR). – Der. izvodi, vb. (a inventa, a născoci, a făuri; a alcătui, a compune; a copia, a traduce), din sl. izvoditi; izvoditor, s. n. (autor); izvoditură, s. f. (înv., invenție). Aproape toate aceste cazuri sînt înv.

IZVÓD, izvoade, s. n. (Înv.) 1. Însemnare; listă; registru (de cheltuieli), foaie (de zestre); catalog. 2. Manuscris; text. ♦ Document. 3. Concept, plan; model. – Din sl. izvodŭ

IZVÓD s. v. act, catastif, condică, copie, document, dovadă, hârtie, izvor, înscris, însemnare, listă, machetă, manuscris, model, notă, obârşie, origine, piesă, plan, registru, reproducere, schemă, schiţă, sursă, tabel, text, tipar, transcriere.

izvód n., pl. oade (vsl. izvodŭ, origine, exemplar. V. pro-hod, po-vod). Rar azĭ. Model, original de copiat, de imitat. Manuscris, text, copie, scriere. Catastih [!], condică, registru. Listă: izvod de zestre. V. suret.

izvód (înv.) s. n., pl. izvoáde