Toate definitiile

JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante.

JÁNTĂ s. geantă. (Jantă a roţii unei maşini.)

jántă s.f. (reg.) muiere rea.

JÁNTĂ s.f. Partea exterioară a unei roți, pe care se fixează bandajul de rulare sau pneul; obadă. ◊ A rămâne pe jantă = a avea un cauciuc dezumflat; (fam.) a rămâne în pană de bani, a fi lipsit de bani. [Var. geantă s.f. / < fr. jante].

JÁNTĂ s. f. partea exterioară periferică a unei roți de automobil, de bicicletă, pe care se montează pneul. ♦ a rămâne pe ~ = a) a avea un cauciuc dezumflat; b) (fam.) a rămâne în pană de bani. (< fr. jante)

jántă (parte a roții) s. f., g.-d. art. jántei; pl. jánte