Toate definitiile

LABILITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi labil. ♦ (Fiz.) Însușirea unui sistem mecanic de a se afla în echilibru instabil. ♦ (Biol.) Însușirea materiei vii de a-și modifica starea de funcție de diverși factori. – Din fr. labilité. Cf. germ. Labilität.

LABILITÁTE s. 1. (FIZ.) instabilitate. (~ a unui fenomen.) 2. (FIZIOL.) mobilitate funcţională.

LABILITÁTE s. v. inconsecventă, inconstanţă, instabilitate, neconsecvenţă, necon-stanţă, nestabilitate, nestatornicie.

LABILITÁTE s.f. Atitudine labilă, comportare schimbătoare, nestatornică. ♦ Însușirea de a fi labil; instabilitate. [Cf. fr. labilité].

LABILITÁTE s. f. 1. atitudine labilă, comportare schimbătoare, nestatornică. 2. (fig.) însușirea de a fi labil; instabilitate. 3. (biol.) însușire a materiei vii de a-și modifica starea în funcție de mai mulți factori. (< fr. labilité)

labilitáte s. f., g.-d. art. labilitắții