Toate definitiile

LENEVÍ, lenevesc, vb. IV. Intranz. și refl. A se afla, a rămâne sau a-i plăcea să rămână în inactivitate, a se lăsa cuprins de lene; a trândăvi. – Din leniv sau leaniv (înv. „leneș” < sl.).

LENEVÍ vb. 1. a trândăvi, (rar şi fam.) a tândăli, (rar) a tolăni, a trântori, (reg.) a migăli, a milcoşi, a putori, a zăcări, (prin Ban.) a modoşi, (fig.) a cloci. (Toată ziua ~.) 2. a se puturoşi, (înv.) a se leni. (Te-ai ~ de tot!)

A se lenevi ≠ a se hărnici

lenevésc v. tr. (vsl. lĕnovati). Fac leneș: vinu te lenevește, ĭar ceaiu și cafeaŭa te înviorează. V. intr. Trăĭesc în lenevie. V. refl. Devin leneș, simt lene: se lenevea să lucreze. V. huzuresc, trîndăvesc, tîndălesc.

leneví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lenevésc, imperf. 3 sg. leneveá; conj. prez. 3 să leneveáscă