Toate definitiile

LÉNEȘ, -Ă, leneși, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Om) căruia îi lipsește dorința, plăcerea de a munci, de a fi activ, căruia îi e lene; (om) trândav. 2. Adj. Care trădează, exprimă lene. Gesturi leneșe. ♦ Care este domol, încet. Mersul leneș al melcului. 3. S. m. (La pl.) Familie de animale mamifere din America de Sud, cu corp robust, cu membre prevăzute cu gheare puternice și arcuite, care se mișcă încet și stau zile întregi agățate pe aceeași creangă (Bradypodidac); (și la sg.) animal din această familie. – Lene + suf. -eș. (2) Calc după fr. paresseux, germ. Faultier.

LÉNEŞ adj., s. indolent, puturos, trândav, trântor, (rar) somnoros, (înv. şi pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaş, (Mold.) duglan, dugliş, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. şi Bucov.) trând, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)

Leneş ≠ harnic, muncitor, sârguincios, silitor

léneș, -ă adj. (d. lene). Care nu e harnic, căruĭa nu-ĭ place să muncească: elev leneș. Fig. Inteligență leneșă, fără vigoare, greoaĭe. S. m. Aĭ, un animal. V. aĭ 2 și trîndav.

léneș adj. m., s. m., pl. léneși; adj. f., s. f. léneșă, art. léneșa, pl. léneșe