Toate definitiile

LEȘINĂTÚRĂ, leșinături, s. f. (Depr.) Ființă foarte slabă, lipsită cu totul de vlagă, de putere. – Leșina + suf. -ătură.

LEŞINĂTÚRĂ s. v. inconştienţă, leşin, lipotimie, nesimţire, stârpitură.

leșinătúră f., pl. ĭ. Fig. Ființă fără vigoare (leșinată): o leșinătură de om, de cal. Mîncare slabă, care nu te întărește: o leșinătură de borș de lobodă.

leșinătúră (fam.) s. f., g.-d. art. leșinătúrii; pl. leșinătúri