Toate definitiile

LEȘIÉTIC, -Ă, leșietici, -ce, adj. Cu gust sau cu miros (neplăcut) de leșie, ca leșia; leșios. – V. sălciu. ♦ Fig. Cenușiu, întunecat, mohorât. Cer leșietic. [Pr.: -și-e-. = Var.: leșiátic, -ă, adj.] – Leșie + suf. -etic.

LEŞIÉTIC adj. v. fad.

leșiétic, -ă adj. (îld. leșiatic, d. leșie, pin aluz. la coloarea [!] uneĭ zile posomorîte, uneĭ luminĭ slabe). Est. Palid, cenușiŭ, șters, soarele se arătă puțin străpungînd o zi leșietică (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194).

leșiétic (-și-e-) adj. m., pl. leșiétici; f. leșiétică, pl. leșiétice