Toate definitiile
LEȘÍN, leșinuri, s. n. 1. Pierdere subită și trecătoare a cunoștinței, fără oprirea inimii și a mișcărilor respiratorii, provocată de o anemie a creierului, ca urmare a unei stări maladive, a unor eforturi fizice mari, a unei emoții puternice etc.; lipotimie. 2. Stare de slăbiciune mare, de lipsă de putere, de vlagă, provocată de foame, de sete etc.; sfârșeală. [Acc. și léșin] – Din leșina (derivat regresiv).
LEŞÍN s. 1. (MED.) inconştienţă, lipotimie, nesimţire, (rar) leşinătură. (Stare de ~.) 2. v. sfârşeală.
1) leșín (vest) și léșin (est) n., pl. urĭ (d. a leșina). Sincopă, perderea [!] cunoștințeĭ în urma uneĭ marĭ emoțiunĭ saŭ slăbicĭunĭ: a-țĭ veni leșin de rîs, de foame.
LEȘÍN, leșinuri, s. n. 1. Pierdere subită și trecătoare a cunoștinței, fără oprirea inimii și a mișcărilor respiratorii, provocată de o anemie a creierului, ca urmare a unei stări maladive, a unor eforturi fizice mari, a unei emoții puternice etc.; lipotimie. 2. Stare de slăbiciune mare, de lipsă de putere, de vlagă, provocată de foame, de sete etc.; sfârșeală. [Acc. și léșin] – Din leșina (derivat regresiv).
LEŞÍN s. 1. (MED.) inconştienţă, lipotimie, nesimţire, (rar) leşinătură. (Stare de ~.) 2. v. sfârşeală.
1) leșín (vest) și léșin (est) n., pl. urĭ (d. a leșina). Sincopă, perderea [!] cunoștințeĭ în urma uneĭ marĭ emoțiunĭ saŭ slăbicĭunĭ: a-țĭ veni leșin de rîs, de foame.