Toate definitiile

LÍBER¹, libere, s. n. (Bot.) Complex de vase din țesutul plantelor prin care circulă seva elaborată; parte a scoarței plantelor lemnoase care cuprinde aceste vase și în care se află țesuturile de nutriție, de susținere etc. ♦ (Cu sens colectiv) Fibre extrase din scoarța unor arbori. – Din fr. libre.

LÍBER², -Ă, liberi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se bucură de libertate, de independență individuală și cetățenească, care are drepturi politice și cetățenești depline. ♦ (Despre popoare, state, orașe) Independent, neatârnat, nesupus (unei puteri străine), autonom. 2. (Despre oameni) Care are posibilitatea de a acționa după voința sa, de a face sau de a nu face ceva; care nu este supus nici unei constrângeri; slobod. ◊ Liber arbitru = libertate absolută a voinței omului, postulată la idealismul filozofic¹, în opoziție cu determinismul. 3. (Despre acțiuni) Care nu este supus unei restricții cu caracter arbitrar. ◊ Traducere liberă = traducere care redă conținutul originalului în formele proprii limbii în care se traduce, fără să respecte riguros forma originalului. Versuri libere = rânduri de poezie neprozodică, în care normele prozodice, dacă apar, sunt aplicate necanonic, după dorința autorului. Intrare liberă = intrare fără plată într-o sală de spectacol, pe un stadion etc. Lovitură liberă = (la unele jocuri sportive cu mingea) lovitură acordată unei echipe drept compensație pentru o infracțiune sau o greșeală comisă de echipa adversă. Profesiune liberă = profesiune exercitată de o persoană pe cont propriu (fără să fie angajată permanent într-o instituție sau întreprindere). ◊ Compus: (Substantivat) liber-profesionist = persoană care exercită o profesiune liberă. 4. (Despre timp) De care se poate dispune la bunul plac, care este în afara obligațiilor (profesionale). ◊ Expr. (Substantivat) A avea liber = a se afla în afara obligațiilor (mai ales profesionale) pe o perioadă de timp; a fi scutit pentru un timp oarecare de obligațiile (profesionale) pe care le are în mod obișnuit, a putea dispune de timpul său. 5. (Despre bănci, scaune, locuințe etc.) Care nu este ocupat, gol; neînchiriat. 6. (Despre oameni) Care nu are obligații față de alții; neangajat, disponibil. 7. Care este lipsit de artificialitate, natural, degajat, armonios, ușor. ◊ Expr. (Adverbial) A vorbi liber = a) a ține un discurs, o prelegere etc. fără a citi un text; b) a fi sincer, a spune deschis ceea ce gândești; c) a vorbi fără perdea, obscen. (A vedea) cu ochii liberi = (a vedea) fără ajutorul unui instrument optic. Desen liber = desen artistic efectuat fără ajutorul vreunui instrument tehnic. 8. (În loc. adv.) În aer liber = în plin aer, în mijlocul naturii. Sub cerul liber = afară, într-un loc descoperit. – Din fr. libre, lat. liber.

LÍBER adj. 1. (înv. şi pop.) slobod. 2. v. independent. 3. autonom, (înv. şi pop.) slobod, (înv.) volnic. (Teritoriu ~ din punct de vedere administrativ.) 4. (fam.) frai. (E ~ în această seară.) 5. neînchis, neîntemniţat, (înv. şi pop.) slobod. (Un criminal încă ~.) 6. disponibil, neocupat, (înv. şi pop.) slobod, (înv.) prisoselnic. (În ceasurile lui ~.) 7. v. necăsătorit. 8. degajat. (Are mâna ~.) 9. v. nestânjenit. 10. v. larg. 11. neînchiriat, neocupat. (O cameră ~.) 12. gol, neocupat, (înv. şi pop.) slobod. (În sală a rămas un scaun ~.) 13. v. vacant.

Liber ≠ captiv, dependent, închis, ocupat, supus, neliber, rob, sclav

LÍBER s.n. Strat de țesut fibros prin care circulă seva la plantele vasculare. ♦ Fibre extrase din scoarța unor arbori. [< fr. liber. cf. lat. liber – scoarță de arbori].

LÍBER, -Ă adj. 1. Slobod; independent. 2. Care nu este supus nici unei restricții. 3. Neocupat, gol. 4. Degajat, natural. 5. (Despre gesturi, purtări, cuvinte etc.) Necuviincios, grosolan. [< lat. liber, cf. fr. libre].

LÍBER¹ s. n. strat de țesut fibros prin care circulă seva la plantele vasculare. ◊ fibre extrase din scoarța unor arbori. (< fr. liber)

LÍBER², -Ă adj. 1. slobod; independent. 2. ~ profesionist = cel care exercită o profesiune în afara unui contract de muncă. 3. neocupat, gol. 4. degajat, natural. ♦ (adv.) a vorbi ~ = a ține un discurs, o prelegere, fără a citi. 5. (despre gusturi, purtări, cuvinte) necuviincios, grosolan. 6. (despre timp) de care se poate dispune după voie. 7. desen ~ = desen (artistic) executat fără ajutorul unui instrument. 8. (mat.) termen ~ = expresie dintr-o ecuație care nu conține necunoscute. (< lat. liber, fr. libre)

LIBER ARBÍTRU s. m. concepție potrivit căreia omul ar avea libertate nemărginită de a acționa după voința sa. (după fr. libre arbitre)

líber (líberă), adj. – Slobod. Lat. liber (sec. XIX). – Der. libera, vb., din fr. (é)libérer; liberal, adj.; liberalism, s. n.; liberalitate, s. f.; liberator, adj.; libertate, s. f., toate din fr.; liber-schimbist, s. m. (partizan al libertății de schimb), după fr. libre échange. Cf. I. Guția, Libera, cu derivatele sale, Bul. Bibl. române Freiburg, II, 7-20.

1) *líber n., pl. e saŭ urĭ (lat. liber, pelița [!] dintre trunchĭu arboreluĭ și scoarță și care maĭ pe urmă, fiind-că pe ĭa [!] se scria în vechime, a ajuns să însemne „carte”. V. lăor și librar). Bot. Pelița dintre scoarță și trunchĭ.

2) *líber, -ă adj. (lat. liber). Slobod, care are puterea de a lucra, de a se odihni saŭ de a se mișca după plac: omu e născut liber. Care are libertate politică, nesupus străinilor saŭ tiranilor: țară liberă. Neîmpedecat [!], fără restricțiunĭ: comerciŭ liber. Independent, fără obligațiunĭ: a fi liber ca aeru. Lipsit de: aer liber de colb, om liber de grijĭ. Neînchis, necaptiv: acest deținut va fi liber mîne [!]. Neîncurcat, nejenat: mă simt liber în casa mea. Care nu e ocupat saŭ n´are ocupațiune: loc liber, trăsură liberă, birjar liber. Care vorbește saŭ se poartă fără sfiĭală, fără cuviință: om prea liber. Licențios, care e a unuĭ om prea liber: vorbe, cîntece prea libere; caracter prea liber. Liber cugetător, acela care cugetă cum îĭ place în materie de religiune. Liberă cugetare, opiniunea liberuluĭ cugetător. Liber-schimb, libertatea de a schimba, de a face comerciŭ fără vamă saŭ alte proibițiunĭ [!]: Anglia a tras mare folos din liberu schimb. (V. protecționizm). Liber-schimbist, partizan al liberuluĭ schimb (V. protecționist). Traducere liberă, nu cuvînt cu cuvînt, ci maĭ depărtată de original. Versurĭ libere, de diferite măsurĭ. A avea cîmp liber, a avea libertatea de a face un lucru. A avea inima liberă, a nu fi înamorat de nimenĭ. A avea stomahu [!] liber, a nu fi constipat. Adv. În mod liber: a te mișca liber.

*liber-schimb n., pl. urĭ. V. liber.

*liber-schimbíst, -ă s. și adj. Partizan al liberuluĭ schimb: Ricard Cobden fu șefu liber-schimbiștilor, politică liber-schimbistă.

líber¹ adj. m., pl. líberi; f. líberă, pl. líbere

líber² (țesut vegetal) s. n., pl. líbere

!líber-arbítru (-bi-tru) s. n., art. líberul-arbítru (dar: liberul său arbitru)

líber consimțămấnt adj. + s. n.

*líber-cugetătoáre s. f., g.-d. art. líber-cugetătoárei; pl. líber-cugetătoáre

líber-cugetătór s. m., pl. líber-cugetătóri

líber-profesioníst (-si-o-) s. m., pl. líber-profesioníști

líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste

líber schimb adj. + s. n.

líber-schimbísm s. n.

líber-schimbíst adj. m., s. m., pl. líber-schimbíști; adj. f. líber-schimbístă, pl. líber-schimbíste