Toate definitiile

LICENȚIÁ, licențiez, vb. I. Tranz. (Rar) A concedia pe cineva dintr-un serviciu. [Pr.: -ți-a] – Din fr. licencier (după licență).

A licenţia ≠ a angaja

Licenţia ≠ a numi

LICENȚIÁ vb. I. tr. A concedia, a da afară din serviciu pe cineva. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. licencier, it. licenziare].

LICENȚIÁ vb. tr. a concedia pe cineva din serviciu. (< fr. licencier)

*licențiéz v. tr. (mlat. licentiare, fr. licencier). Congediez [!], daŭ drumu (vorbind de trupe).

licențiá (a ~) (rar) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 licențiáză, 1 pl. licen­țiém (-ți-em), conj. prez. 3 să licențiéze; ger. licențiínd (ți-ind)