Toate definitiile
LILIÁC1, lilieci, s. m. Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori plăcut mirositoare, albe sau colorate în diferite nuanțe de violet sau albastru-violet, crescute în formă de buchete, cultivat ca plantă ornamentală; iorgovan, mălin (Syringa vulgaris). ♦ Floarea acestui arbust. [Pr.: -li-ac] – Din tc. leylâk. Cf. bg. liuleak.
LILIÁC s. (BOT.) 1. (Syringa vulgaris) (înv. şi reg.) scumpie, (reg.) boroştean, (Ban.) iorgovan, (Transilv. şi Maram.) mălin, (Transilv.) scrinte. 2. liliac-de-munte (Alnus viridis) = aninaş.
LILIÁC s. v. salcâm.
LILIÁC2, lilieci, s. m. Animal mamifer insectivor, asemănător cu șoarecele, cu aripi adaptate la zbor, formate dintr-o membrană care leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada, și care trăiește prin locuri întunecoase, de unde iese numai noaptea (Plecotus auritus și Nyctalus noctula). [Pr.: -li-ac] – Din bg. liljak.
LILIÁC s. (ZOOL.; Vespertilis murinus) (reg.) şoarece.
liliác (-íeci), s. m. – Plantă cu flori mov (Syringa vulgaris). – Mr. lilic, megl. liliac. Tc. (arab.) leylak, din per. lilach „culoare violet” (Eguilaz 439; Roesler 597; Șeineanu, II, 246; Conev 49), cf. ngr. λειλάϰι, bg. liljak, pol. lilak, mag., sp. lila, it. lillà, fr. lilas. Fonetismul arată că forma cuvîntului rom. s-a confundat cu liliac (animalul). – Der. liliachiu, adj. (violet), lulachi, adj. (rar, violet), din ngr. λουλάι.
liliác (liliéci), s. m. – Animal. – Mr. lelic. Sl. lilikŭ „cufundar” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 337; Cihac, II, 171; Tiktin), cf. sb. ljiljak „liliac”, rut. lilik „liliac”. Înrudirea acestor cuvinte cu ceh., rus. lelek „varietate de rîndunele”, sb. lelek „barză”, bg. lilek „barză”, ngr. λέλέϰας „barză”, alb. ljeljek „barză”, încă admisă în general, ar putea fi iluzorie; e vorba probabil de cuvinte der. din tc. leylek „barză” (Lokotsch 1294), independent de cuvintele anterioare. Din rom. se pare că provine mag. liliák (Edelspacher 18).
1) liliác m., pl. iecĭ (vsl. liliĭakŭ, lilikŭ, bodîrlăŭ; sîrb. lelek, barză, ljiljak, liliac [animal]; bg. láĭlek, lílek, ngr. leléki, leĭléki și lélekas, barză, alb. lĭelĭék, barză, d. turc. leklek și leĭlek, care vine d. ar. laklak, barză). Un animal chiropter care seamănă a șoarice [!], zboară noaptea și locuĭește pin [!] zidurĭ vechĭ și stîncĭ (vesperilio).
2) liliác m., pl. ĭecĭ (turc. ar. leĭlak, d. pers. lîlang, indigo; ngr. leĭl+aki, alb. lĭailĭa, bg. lilĕak, pol. lilak, ung. lile, it. lillà, fr. lilas, sp. lila și lilac, pg. lilaz. V. lulachĭ). Un copăcel oleaceŭ originar din Persia și care face florĭ micĭ violete, roșiatice saŭ albe cu miros plăcut și așezate în formă de strugurĭ (syringa vulgaris). – În Trans. ĭorgovan, scrinte și alt-fel.
liliác (-li-ac) s. m., pl. liliéci
liliác-de-múnte (plantă) (-li-ac) s. m., pl. liliéci-de-múnte