![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileLIMBUȚÍE, limbuții, s. f. Înclinare, tendință de a vorbi mult și fără rost; vorbărie, flecăreală, locvacitate. – Limbut + suf. -ie. LIMBUŢÍE s. v. flecăreală. LIMBUŢÍE s. v. elocvenţă, oratorie, reto-rică. limbuțíe f. Calitatea de a fi limbut. limbuțíe s. f., art. limbuțía, g.-d. limbuțíi, art. limbuțíei |