Toate definitiile

LINGUREÁ, -ÍCĂ, lingurele, s. f. 1. Mică plantă medicinală din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe grupate în ciorchini, întrebuințată în combaterea afecțiunilor scorbutice, pulmonare etc. (Cochlearia officinalis). 2. (Pop.) Furca pieptului, lingura pieptului. ♦ Cavitate situată în partea inferioară a furcii pieptului. – Lingură + suf. -ea, -ică.

LINGUREÁ s. (BOT.; Cochlearia officinalis) (reg.) lingura-Domnului, lingura-Maicii-Preceste.

LINGUREÁ s. v. furca-pieptului.

lingureá și -ícă f., pl. ele (dim. d. lingură). Lingura peptuluĭ [!], partea scobită deasupra pînteceluĭ: mă frec la lingurea (ChN. 1, 162). O plantă erbacee cruciferă (cochleária officinális) ale căreĭ frunze, de forma linguriĭ, se întrebuințează în med. contra scorbutuluĭ, scrofulelor și altor boale [!]. – Și -íce, pl. ĭ (Cov.).

lingureá/lingurícă¹ (plantă) s. f., g.-d. art. lingurélei; pl. linguréle, art. lingurélele

lingureá/lingurícă² (parte a sternului) (pop.) s. f., g.-d. art. lingurélei