Toate definitiile

LINGUȘÍ, lingușesc, vb. IV. Tranz. și refl. A căuta să câștige bunăvoința, favoarea etc. cuiva satisfăcându-i vanitatea, a se pune bine cu cineva prin atitudini și vorbe măgulitoare la adresa lui, prin laude exagerate și ipocrite; a flata, a măguli, a peria. – Cf. linge.

LINGUŞÍ vb. 1. a flata, a măguli, (înv. şi reg.) a şutili, (Munt.) a mâglisi, (fig.) a linge, a peria, a pomăda, a tămâia.(Îşi ~ superiorii.) 2. (Munt. şi Olt.) a se milcoşi, (fig.) a se gudura, a se îmbuna. (Se ~ pe lângă el.)

lingușésc v. tr. (d. ling, cum fac cîniĭ [!]). Laud pe cineva și mă port bine cu el ca să-mĭ atrag bunăvoința luĭ (adulez): a-ĭ linguși pe ceĭ marĭ, a linguși plebea. V. refl. Lingușesc, mă bag în sufletu omuluĭ, mă insinuez: a te linguși pe lîngă cineva.

lingușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lingușésc, imperf. 3 sg. lingușeá; conj. prez. 3 să lingușeáscă