Toate definitiile

LINTÓU, lintouri, s. n. Element de construcție monolit, dispus orizontal deasupra unei deschideri, pentru a prelua greutatea zidăriei de deasupra; buiandrug. – Din fr. linteau.

LINTÓU s. buiandrug. (~ montat deasupra unei uşi.)

LINTÓU s.n. Element de construcție alcătuit dintr-o grindă de susținere așezată deasupra unei porți, a unei uși sau a unei ferestre; buiandrug. [< fr. linteau].

LINTÓU s. n. grindă de susținere așezată deasupra unei porți, uși sau ferestre; buiandrug. (< fr. linteau)

lintóu s. n., art. lintóul; pl. lintóuri