Toate definitiile

LÍȘIȚĂ, lișițe, s. f. Pasăre călătoare de baltă, cu pene negre și cu o pată albă între ochi, având carnea comestibilă (Fulica atra). [Var.: (reg.) líșeță s. f.] – Cf. bg. liska, ucr. lysucha.

LÍŞIŢĂ s. (ORNIT.; Fulica atra) (reg.) hodă, sărcea, găină-de-apă, (Transilv.) sarce.

LÍŞIŢĂ s. v. furculiţă, gemănare.

líșiță s.f. (reg.) 1. pasăre de baltă. 2. om nesătul, mâncăcios.

líșiță (líșițe), s. f. – Pasăre (Fulica atra). – Var. leșiță. Probabil din leașiță, f. normal al lui leah „polonez”, cf. alt nume al său rață leșească. Intermediul rut., propus de Scriban, care însă nu există, pare inutil. Numele bg., sb., cr. liska, pol. lyska (Cihac, II, 173; Tiktin; Candrea) nu constituie o explicație suficientă.

líșiță (líșițe), s. f. – Bucată de lemn arcuită care fixează cuiul inimii la oiștea din spate a căruței. Sb. lisice „legătură” (Candrea), sau bg. lesici (Conev 69).

gemănáre și gĭumînáre f., pl. ărĭ (d. geamăn). Vest. Locu de îmbucare, de ramificare (la un lemn, la un rîŭ). Lemn ca furca. Copită despicată (Biblia 1688). La puțurile cu cumpănă, prăjina de care e legată cĭutura (V. cocîrlă). Țurțur de gheață. Est. Fie-care din cele doŭă lemne care unesc inima caruluĭ cu osia din apoĭ [!] (în vest lișiță).

líșiță f., pl. e (din Leașcă, leșesc, pintr´un intermediar rut. Cp. cu liftă). Mold. Rață leșească, gotcă (numită´n Olt. líșiță, léșiță și leșoaĭcă). Liftă: lișiță spurcată! Toată țara. O pasăre acŭatică neagră maĭ mică de cît [!] găina, cu degetele neunite pin [!] membrană, dar late așa în cît poate înota (fúlica atra), numită în Trans. și sarce. Munt. Olt. Fie-care din cele doŭă lemne care unesc inima caruluĭ cu osia din apoĭ [!], numite și gemănărĭ.

líșiță s. f., g.-d. art. líșiței; pl. líșițe