Toate definitiile

LOCÁNTĂ s. f. v. locandă.

LOCÁNTĂ s. v. birt, han, ospătărie.

LOCÁNTĂ/LOCÁNDĂ s. f. han, local unde se servesc băuturi. (< ngr. lokanta, it. locanda)

locándă și (maĭ des) locántă f., pl. e (ngr. lokánta, pron. -nda, turc. lokanta și -nda, d. it. locanda, han, d. locare și allogare, a închiria. V. locatar). Est. Restaurant, birt, ospătărie, casă în care se dă de mîncat pe banĭ. V. otel.

locántă/locándă (înv.) s. f., g.-d. art. locántei/locándei; pl. locánte/locánde