Toate definitiile

LOCOMOTÍVĂ, locomotive, s. f. Vehicul motor de cale ferată, cu sursă de energie proprie sau străină, folosit pentru a remorca și a deplasa vagoanele. – Din fr. locomotive.

LOCOMOTÍVĂ s. maşină, tren, (înv. şi pop.) car de foc, (reg.) ţug, (înv.) trăsură cu aburi. (~ cu vagoane.)

LOCOMOTÍVĂ s.f. Vehicul de cale ferată cu mijloc de tracțiune propriu, folosit pentru a tracta vagoanele. ◊ Locomotivă Pacific = locomotivă de mare viteză, cu trei roți motoare, folosită mai ales pentru trenurile rapide; locomotivă Atlantic = locomotivă de tracțiune grea cu cinci roți motoare. [Cf. fr. locomotive, germ. Lokomotive].

LOCOMOTÍVĂ s. f. vehicul de cale ferată cu mijloc de tracțiune propriu, pentru a tracta vagoanele. (< fr. locomotive, germ. Lokomotive)

*locomotív, -ă adj. (d. locomotor). Relativ la locomoțiune: leziunile măduveĭ spinăriĭ aduc adese-orĭ turburărĭ [!] locomotive. S. f., pl. e. Mașina care trage vagoanele și care poate fi mișcată pin [!] abur, electricitate, aer comprimat ș. a.: Stephenson construi prima locomotivă practică.

locomotívă (vehicul) s. f., g.-d. art. locomotívei; pl. locomotíve