Toate definitiile

LOCȚIITÓR, -OÁRE, locțiitori, -oare, s. m. și f. Persoană care ține locul alteia într-o funcție și îndeplinește o parte din îndatoririle acesteia. [Pr.: -ți-i-] – Loc + țiitor (după fr. lieutenant).

LOCŢIITÓR s. substitut, (înv.) supleant, vechil. (~ al cuiva într-un post.)

*locțiitór m. (loc și țiitor, care ține). Formă falsă îld. locotenent saŭ țiitor de loc, înlocuitor saŭ suplinitor.

locțiitór (-ți-i-) s. m., pl. locțiitóri